BASARABIA e ROMÂNIA!

basarabia e romaniaSocietatea civilă din România a început să se manifeste foarte energic în privinţa problematicii Basarabiei. În lipsa unor implicaţii politice directe şi concrete tineri activişti s-au alăturat unor campanii de imagine ce au avut rolul de a redeştepta pe români. S-a umplut România de Basarabia e România! şi atunci e normal să ne întrebăm care este semnificaţia acestui mesaj?

Cum ar fi ca de mâine să scriem oriunde că Moldova e România, Ardealul e România, Oltenia e România, Banatul e România, Dobrogea e România, Muntenia e România? Nu ar fi bizar?

Ce se doreşte a fi transmis prin Basarabia e România! ?

Văd acest mesaj pe garduri, pe semnele de circulaţie, pe stâlpi, pe poduri, sub poduri şi lângă poduri, îl văd pe construcţiile părăsite, pe gardurile şantierelor în lucru, pe tricouri, pe Facebook şi multe alte pagini de Internet, am început să îl văd la televizor, să îl aud la radio şi în discursul public, în conferinţe ştiinţifice, am început să îl văd pe stadioane, pe panourile publicitare din Bucureşti, la Mausoleul de la Mărăşeşti, pe şoseaua de centură, pe toate drumurile principale din România, prin cărţi, peste tot.

Dacă întrebi un român pe stradă care este următorul cuvânt care îi vine în minte atunci când îi spui Basarabia, atunci cu siguranţă îţi va spune că e România!. Asta înseamnă că scopul a fost atins iar mesajul implimentat în mentalul social românesc.

De unde acest interes al societăţii civile şi cu precădere a tinerilor, pentru promovarea unui mesaj care pare scos din cărţile de istorie?

Cel mai probabil pentru că Basarabia e România, dar Basarabia nu e în România sau cel puţin nu încă. Moldova este în România, Ardealul este în România, Banatul este în România, Dobrogea este în România, Oltenia este în România, Muntenia este în România.

Să nu fi ştiut românii că Basarabia e a lor şi a fost nevoie să li se scrie asta? Ştiu ungurii că Basarabia e România, ştiu ruşii că Basarabia e România, ştiu ucrainienii că Basarabia e România, nemţii ştiu şi ei, americanii la fel.

Eu refuz să cred că românii nu ştiau că Basarabia e România şi atunci bănuiesc că mesajul are un scop declanşator.

Sunt mândru că în România mai sunt astfel de oameni. Dincolo de sărăcia cotidiană, dincolo de infracţiunile din Europa, dincolo de mizeria de pe străzi, dincolo de mizeria politica românească, avem şi oameni perseverenţi care luptă pentru o cauză dincolo de a lor, pentru o cauză naţională, pentru cei trei milioane de români rupţi de către mama Rusie de patria mamă acum o jumătate se secol.

Basarabia e România! şi totuşi am scris un capitol  despre acest aspect, nu pentru că nu aţi şti asta, ci pentru că e nevoie să spuneţi mai departe şi altora.

 

Basarabia e România!

 

Am intrat pe Dexonline.ro să văd care este semnificaţia oficială a cuvântului „ţară” şi iată ce am găsit:

Ţară = teritoriu ale cărui contururi geografice pot fi precizate şi care se caracterizează prin trăsături distincte ale culturii populare. O entitate spirituală în care oamenii au aceiaşi imagine despre lumea din afară, aceleaşi norme în relaţiile dintre ei, aceleaşi comportamente. O ţară este pentru ei o stare de conştiinţă, este identitatea pe care o preţuiesc şi de care sunt mândri. O ţară este o uniune neîntâmplătoare de comunităţi formate din neamuri corelate etnic, potrivit statutului fiecăruia.

Dacă citiţi cu atenţie cele de mai sus, vă puteţi da seama că România trebuie să fie şi ţara celor de la Est de Prut, pentru că avem aceeaşi cultură populară, aceleaşi comportamente, suntem corelaţi etnic, suntem mândri de noi şi de identitatea noastră, vorbim aceeaşi limbă. Deci din punct de vedere ştiinţific, oamenii care sunt la fel şi sunt aşezaţi pe un teritoriu distinct geografic formează aceeaşi ţară. Chiar dacă acum România şi Basarabia nu formează acelaşi stat, din punct de vedere ştinţific formează aceeaşi ţară.

 

La Est şi la Vest de Prut trăieşte acelaşi popor

 

Am încercat aceeaşi abordare utilizând şi cuvântul „popor” pentru a vedea dacă, din punct de vedere ştiinţific, românii de la Est şi de la Vest de Prut sunt acelaşi popor.

Popor = formă istorică de comunitate umană, superioară tribului şi anterioară naţiunii, ai cărei membri locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi tradiţie culturală.

Deşi nişte needucaţi răspândeau zvonul că dincolo de Prut ar locui un alt popor decât cel român, iată că mediul academic îi contrazice: şi la Est şi la Vest de Prut se află acelaşi popor, poporul român. Locuim pe acelaşi teritoriu unitar, vorbim aceeaşi limbă, limba română, şi avem aceleaşi tradiţii culturale, deci suntem acelaşi popor.

Poporul moldovenesc este o invenţie bolşevică pentru a se putea justifica intervenţia la Vest de Nistru a trupelor ruseşti. Acestea, ca de fiecare dată, au venit să elibereze în 1940 poporul moldovean, deşi nimeni nu le ceruse acest lucru, ca apoi să epureze acelaşi popor prin transformarea Siberiei într-un cimitir.

Cu Dodoni şi cu Lupişti pe post de promotori ai curentului moldovenist, ca unul distinct de cel românesc, victoria unionismului este una sigură. Iată cum primul, o glumă, o parodie a politicului de la Est de Prut, îl laudă pe cel de-al doilea pentru faptul că susţinea ideea unei limbi moldoveneşti: „Mă bucur pentru revelaţia domnului Marian Lupu şi îi apreciez curajul de a declara public ce crede despre identitatea noastră, în ciuda prieteniei sale cu Mihai Ghimpu. Domnule Marian Lupu, eşti binevenit în rîndurile moldovenilor care recunosc limba moldovenească drept limba istorică a poporului moldovenesc.

 

Suntem aceeaşi naţiune

 

Iată că atunci când am vrut să aflu explicaţia cuvântului popor, DEX-ul m-a trimis la un alt termen.

Naţiunea = comunitate stabilă de oameni constituită istoriceşte şi apărută pe baza unităţii de limbă, de teritoriu, de viaţă economică şi de factură psihică, manifestate în particularităţile specifice ale culturii.

În conformitate cu definiţia de mai sus pe cele două maluri ale Prutului locuieşte aceeaşi naţiune.

 

Vorbim aceeaşi limbă

 

Înainte de revoluţie, lipsa de informaţie prin media îi determina pe părinţii noştri să îşi facă antene cât mai lungi, astfel încât să reuşim şi noi să prindem „ruşii”. De fapt era vorba de programul TV de la Est de Prut, acolo unde emisia ţinea mai mult şi era mai interesantă. Deşi nu eram decât la grădiniţă, nu pot decât să mă laud cu perspicacitatea mea, deoarece, fără a fi învăţat limba rusă, înţelegeam fiecare cuvânt spus de către „ruşii” de la TV.

Imediat după Revoluţie, în bazarul din Piatra Neamţ veneau „ruşii” să vândă marfă ieftină. De ce erau catalogaţi drept ruşi, din moment ce mă puteam înţelege perfect cu ei, fără să ştiu rusa?

De fapt este o terminologie propagandistă introdusă de mijloacele de manipulare comuniste şi sovietice, care avea drept scop, ca în lipsa oricărei informaţii despre acest lucru, să ni se sugereze că dincolo de graniţa de Est a statului român şi reprezentată de Prut nu s-ar mai afla români, ci ruşi.

Realitatea este însă una total diferită. Limba oficială a statului român situat la Est de Prut este limba română, numită, cum anacronic spun unii politicieni, limbă moldovenească. Cele două clase de limba română, pentru politicienii de la Chişinău, nu au fost suficiente ca să afle că de fapt vorbim aceeaşi limbă, că limba nu este definită în niciun fel politic şi că ceea ce diferă la românii de la Est de Prut faţă de cei de la Vest este graiul. Limba nu poate fi definită politic.

Este vorba de aceeaşi limbă română dar un grai specific moldovenesc, pe care, de altfel, îl mai întâlnim şi astăzi în comunităţile rurale din zona de nord a Ţării şi în cea de la graniţa de Est.

Graiul basarabean este o formă de utilizarea a limbii române, tot aşa cum există şi graiul ardealean, graiul muntean, graiul maramureşan, etc. Ar trebui să spunem acum că sibienii vorbesc limba ardelenească pentru că aşa ar considera unii că ar fi corect din punct de vedere politic?

Marian Lupu, o caricatură politică parcă scoasă din operele lui Caragiale, ajuns pe baza incompetenţei în vârful Parlamentului Republicii Moldova, şi un promotor ieftin a moldovenismului barbar şi primitiv, a declarat în cadrul unei emisiuni TV: „M-am răzgândit, s-a zis cu științificul. Acele teze sunt susținute de oamenii de știință, iar tot ce vine din ştiinţele sociale are puternice elemente subiective. Se ştie că istoria nu este fizică şi este scrisă de învingători. Iar dacă tezele sunt subiective, înseamnă că sunt promovate în interese politice. Ştiinţa nu are nimic cu dreptul la autoindentificare etnică”.

Dar cum oamenii de cultură de pe ambele părţi ale Prutului sunt superiori din punct de vedere intelectual celor politici, a venit şi replica: „Suntem gata oricând să aducem probe suplimentare pentru a demonstra că limba vorbită de noi este româna. Când spunem că din punct de vedere științific este româna, pornim de la structura internă a limbii. Trebuie să discutăm la rece lucrurile”, a precizat dr. hab. Vasile Bahnaru, directorul Institutului de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Replica a venit şi din partea presei de la Chişinău, unul din cei mai cunoscuţi editorialişti de acolo, Constantin Tănase, dând o replică pe care omul cu două clase o înţelege probabil mai bine: “M-am răzgândit. Ştiinţific nu mai este limba română, cum spuneam anterior, ci limba moldovenească. M-am răzgândit: ştiinţific, nu mai sunt om, cum spuneam anterior, ci bou”.

În conformitate cu cele spuse de politicienii de la Chişinău, acum eu scriu în limba română, dar din punct de vedere politic voi probabil citiţi în limba moldovenească (dacă sunteţi comunişti sau neo-comunişti).

Limbă = principalul mijloc de comunicare între membrii unei colectivităţi, alcătuit din sistemul gramatical şi lexical.

Un grai este o subdiviziune a unui dialect al unei limbi, de obicei având o arie de răspândire redusă. Între diferitele graiuri ale unei limbi există o inteligibilitate, diferenţele fiind deseori doar de vocabular sau pronunţie.

Graiurile se obţin atunci când unitatea unei limbi este întreruptă (de obicei din motive politice), dar nu pentru îndeajuns de mult timp pentru a se forma dialecte diferite.

Dar de unde totuşi această problemă cu limba vorbită la Est de Prut? Pentru că dincolo de limba curentă, limba vorbită în familie, cei de la Est de Prut cunosc şi limba rusă. Pentru că sistemul lor de învăţământ cuprindea şi limba rusă, pentru că în administraţie timp de două secole s-a vorbit prepoderent limba rusă şi pentru că multe din emisiunile de la TV se transmiteau în limba rusă, mare parte din populaţie vorbeşte, după 200 de ani de manipulare şi propagandă, şi limba rusă. Cu toate acestea nu putem să le reproşa că vorbesc şi limba rusă din moment ce românii de la Vest de Prut vorbesc la fel de bine sau poate chiar mai bine limba engleză iar limba română după 1812 a avut un semnificativ aport de cuvinte ce proveneau din limba franceză. Comparaţia este una corectă deoarece ei nu vorbesc o limbă rusă literară, ci o limbă rusă asemănătoare cu engleza vorbită la noi. Dacă pui în România o întrebare în engleză, cu siguranţă se va înţelege şi ţi se va răspunde într-o engleză pe care o înţelegi. Situaţia este similară şi dincolo.

Există şi o minoritate vorbitoare de limba rusă şi ucrainiană, dar tot aşa cum la vest există o minoritate care vorbeşte limba maghiară sau limba romă.

Românii de la Est şi de la Vest de Prut vorbesc una şi aceeaşi limbă, recunoscută la nivel academic şi la nivel internaţional ca fiind limba română.

Închei cu o scurtă anecdotă:

95% dintre români înteleg spontan limba moldoveneasca. Un studiu demarat de comitetul pe probleme de lingvism al Uniunii Europene a relevat, în mod absolut surprinzator, ca 95.26% dintre români înteleg spontan limba oficială a Republicii Moldova, respectiv, limba moldoveneasca. Fenomenul este cu atât mai teribil cu cât limba în cauza este, dupa cum probabil se cunoaşte, una dintre cele mai noi limbi indo-europene, apărută pe planetă de abia două decenii, mai exact, în anul 1989. Uluiţi, cercetătorii britanici afirmă că singura explicaţie plauzibilă este că românii sunt înzestrati genetic cu inteligenţă deosebită, talent în comunicare şi o profundă înclinaţie spre limbi străine. Un argument invocat în sprijinul acestei teorii este şi acela că procentul de 4.74% din populatie care nu manifestă o asemenea întelegere spontană este reprezentat de minorităţi naţionale, în special, ungare, care de asemenea, nu înţeleg nici limba română. Studiul a fost demarat de autorităţile europene în încercarea de a cuantifica necesarul de traducători autorizaţi din limba română în limba moldoveneasca.”

 

Avem aceeaşi cultură, aceleaşi tradiţii, aceleaşi obiceiuri, aceeaşi religie

 

Românii de la Est şi de la Vest de Prut au aceeaşi cultură. Ce dovadă mai mare poate fi decât faptul că în ambele părţi ale râului Mihai Eminescu este recunoscut ca fiind cel mai mare scriitor .

Avem aceleaşi tradiţii şi aceleaşi obiceiuri; mergem iarna cu colinda de Crăciun, mergem cu uratul de Anul Nou, tăiem porcul de Ignat, vopsim ouă sau facem cozonaci de Paşti; dansăm la fel, avem aceeaşi muzică populară, iar costumul popular este similar.

Avem aceeaşi religie, fiind vorba de cea creştin ortodoxă, deşi din considerente politice biserica de la Est de Prut este subjugată mitropoliei ruse şi mai puţine biserici aparţin de mitropolia Basarabiei, care este în legătură şi dependenţă cu cea Română.

În Republica Moldova există două Mitropolii: cea a Moldovei şi cea a Basarabiei. Prima este creată de şi serveşte direct pe cea a Moscovei, în timp ce cea de-a doua este o componentă a Patriahiei Române, reactivată în 1992, după ce în 1944 a fost interzisă de către sovietici. Biserica este utilizată ca un puternic mijloc de manipulare antiromânesc, Mitropolia Moldovei fiind mult mai dezvoltată ca urmare a faptului că până în 1992 cea română nu a mai funcţionat.

 

Avem o istorie comună

 

Aici nici măcar politic nu mai putem fi contrazişi. Moldova lui Ştefan cel Mare nu este nici cea de la Vest de Prut, nu este nici cea de la Est de Prut, este cea formată din ambele teritorii plus altele periferice lor.

De fapt, istoria a fost una comună până în 1812, atunci când Rusia a rupt partea de la Est de Prut şi a inclus-o în Imperiul Ţarist, supunând-o unui intens proces de rusificare, eşuat de altfel.  În perioada 1918-1940, teritoriul a făcut parte din România, dar ulterior a fost din nou ocupat şi inclus în imperiul sovietic.

Luând în considerare cele de mai sus este mai mult decât evident să suntem aceeaşi naţiune şi că istoria a fost cea care ne-a despărţit. Acum, la mai bine de 20 de ani de la Revoluţia Română, consider că avem o societate civilă suficient de matură şi responsabilă, ruptă de comunismul sovietic şi care poate să îi aducă acasă pe cei trei milioane de români aflaţi la Est de Prut.

Suntem în pragul unor noi mari evenimente iar acest lucru nu se va realiza ca urmare a acţiunii politicienilor români, ci datorită reacţiei societăţii civile la acele lucruri care nu sunt naturale poporului român, precum graniţa artificială creată forţat în interiorul naţiunii române.

 

Propaganda antiunionistă

 

În ambele state româneşti, după reocuparea Basarabiei de către Rusia, s-a dus o intensă propagandă anti-unionistă care a avut drept scop crearea unei rupturi în interiorul aceluiaşi popor român. După mai bine de 50 de ani de propagandă, efectul este încă vizibil, nemaivorbind de faptul că  în continuare atât la Est, cât şi la Vest de Prut circulă false idei şi stereotipuri negative, unele dintre ele rămase din perioada sovietică sau reactivate de atunci, în vreme ce altele sunt noi.

Timp de o jumătate de secol românii aveau să vorbească despre fraţii lor de peste Prut şi au fost învăţaţi că dincolo se află altcineva sau altceva.

După cel de-Al Doilea Război Mondial am fost „eliberaţi” de către „prietenii” noştri de la Est  şi după „eliberare” ni s-a explicat în cel mai ştinţific mod cu puţinţă cum România a întrerupt procesul revoluţionar rusesc din Basarabia, dar şi pe cel ungar din Transilvania, prin formarea României Mari. Astfel de lucruri aau fost scrise mult timp în cărţile de istorie, până când ne-am dat seama că internaţionalizarea promisă de sovietici era de fapt  o naţionalizare slavă, mascată, pentru a interzice naţiunilor dreptul de a se manifesta liber şi de a-şi păstra identitatea.

O totală lipsă de cunoaştere care ne-a făcut să credem că suntem diferiţi, cu toate că suntem la fel şi doar lipsa unui contact direct a favorizat propaganda sovietică.

Cu toate acestea, sunt mândru că după mai bine de 200 ani de ocupaţie, excepţie făcând perioada interbelică, românii de la Est de Prut nu şi-au uitat  limba, istoria, cultura şi obiceiurile.

România s-a maturizat şi acest discurs anti-unionist nu îşi mai are rostul, dovada fiind aceea că peste 87,25% dintre români îşi doresc unirea cu Basarabia, indiferent de costuri sau de consecinţe.